Obiectivismul

Obiectivismul
Introducere | Principii cheie ale obiectivismului | Tipuri de obiectivism

Introducere

Obiectivismul este de părere că există o realitate, sau un tărâm al obiectelor și faptelor, care există în întregime independent de minte. Astfel, obiectivismul susține că există o singură descriere corectă a realității, fie că avem cunoștință de ea, fie că nu. Prin urmare, existența are prioritate dincolo de constiinţă, pentru că existența există independent de conștiință, şi funcția esențială a conștiinței este modul de înţelegere a existenței, iar realitatea obiectivă de bază poate fi percepută în moduri diferite.

În termeni mai largi, obiectivitatea este asumarea strictă a metodelor adevărului-conducător în gândirea cuiva, în special luând în considerare toate informațiile disponibile și evitând orice formă de prejudecată, părtinire sau iluzii (confundare a dorinţelor cu realitatea). Termenul "obiectiv" poate fi aplicat la metodele utilizate în acest proces, sau rezultatele produse de aceasta.

Un fapt obiectiv înseamnă un adevăr care rămâne adevărat întotdeauna și pretutindeni, în mod independent de gândirea sau de sentimentele umane  (de exemplu, este adevărat întotdeauna și pretutindeni că "2 plus 2 face 4 '). Un fapt subiectiv, pe de altă parte, este un adevăr care este valabil numai în anumite momente (perioade), sau locuri, sau pentru anumite persoane (de exemplu, "Acest tablou este bun" ar putea fi valabil pentru cineva căruia îi place, dar nu este neapărat adevărat că este o pictură bună pur și simplu, și va rămâne așa mereu, indiferent de ceea ce au spus oamenii despre el).

Acesta este o doctrină metafizică și ontologică care se ocupă de existența lucrurilor, mai degrabă decât de adevărul sau falsitatea lucrurilor (despre obiecte în sine nu se poate spune că sunt "adevărate" sau "false", deși se pot face referiri sau declaratii cu privire la obiecte) . Este o chestiune de dispută între filosofi în ce măsură obiectivitatea poate fi aplicată în estetică, etică și epistemologie.

Realismul lui Platon, de exemplu, este o formă a obiectivismului metafizic, considerând că Ideile sau formele există în mod obiectiv și independent. Idealismul lui Berkeley, pe de altă parte, ar putea fi numit Subiectivism în măsura în care susține că lucrurile există numai în măsura în care acestea sunt percepute.

Obiectivismul aşa cum este cunoscut astăzi își găsește originile la  începutul secolului al 19-lea în activitatea epistemologică si metafizică a lui Gottlob Frege. Doctrina este, cu toate acestea, cel mai bine identificată prin filosoafa secolului 20, Ayn Rand (1905-1982), și conceptul ei predominant (și, uneori, controversat) despre obiectivism, exprimat prin romanele sale, precum și prin lucrările de non-ficțiune, inclusiv prin pozițiile sale cu privire la metafizică, epistemologie, etică, politică și epistemologie. Rand descrie formularea ei cu privire la obiectivism ca pe o "filosofie de viaţă", și a înfiinţat mai multe organizații care promovează filosofia, precum și reviste academice, conferințe, societăți, forumuri on-line, site-uri web, cărți și cursuri. Aceasta a generat, de asemenea, multe critici, în parte din cauza acuzării puternice de către Rand a altor filosofi și doctrine, în parte din cauza nuanţelor sale politice indigerabile, și parțial din cauza abordării sale "populiste" și oarecum neriguroase.

Principii cheie ale obiectivismului

Metafizica obiectivistă a filosoafei Rand se bazează pe trei principii-cheie, care sunt considerate ca fiind axiomatice (auto-evidente și de netăgăduit):

• Supremația existenței (că realitatea există independent de conștiința umană).

• Legea identităţii (că tot ce există are un caracter sau o identitate fixă, specifică și finită), iar corolarul sau, Legea cauzalității (că lucrurile acționează în conformitate cu natura lor).

• Axioma conștiinței (că constiinta este ireductibilă și nu poate fi analizată în termenii altor concepte).

Tipuri de obiectivism

Obiectivismul metafizic este (aşa cum e descris mai sus) părerea că  există o realitate, sau un tărâm al obiectelor și faptelor, care există în întregime independent de minte.

Obiectivismul etic (sau Obiectivismul moral) susține că adevărul sau falsitatea judecății morale nu depinde de credințele sau sentimentele unei persoane sau ale unui grup de persoane, și că ele descriu (sau nu reușesc să descrie) o realitate independentă de minte. Prin urmare, anumite acte sunt în mod obiectiv sau nu drepte, independent de opinia umană. O poziție asemănătoare, dar ceva mai puternică este cea a Absolutismului moral, și o poziție opusă este aceea a Subiectivismului moral sau a Relativismului moral.

Neo-obiectivismul cuprinde un volum mare de puncte de vedere filozofice și valori culturale derivate din filosofia obiectivistă a Ayn-ei Rand, dar nu neapărat în acord cu aceasta.

http://www.philosophybasics.com/branch_objectivism.html

* * *