Materalismul
Introducere | Istoria Materalismului | Tipuri de Materalism
Introducere
Materalismul susține că singurul lucru care poate fi dovedit cu adevărat că există este materia. Astfel, în conformitate cu materialismul, toate lucrurile sunt compuse din materie și toate fenomenele sunt rezultatul interacțiunilor materiei, fără să ţină cont de spirit sau de conştiinţă. Ca un concept general în Metafizică, se aplică în special la problema minte-corp în Filosofia minții.
În uzul comun, cuvântul "materialist" se referă la o persoană pentru care colectarea de bunuri materiale este o prioritate importantă, sau pe care o interesează în principal averea și luxul, sau dacă nu, afișează consumul ostentativ. Acest lucru poate fi numit mai exact Materialismul economic.
Cu insistența sa pe o substanță de bază unică, este un tip de Monism (spre deosebire de Dualism sau Pluralism), și poate fi, de asemenea, luat în considerare ca o varietate a Naturalismului (credința că natura este tot ce există, și că toate lucrurile supranaturale, prin urmare, trebuie că nu există). Acesta se află (ca şi concept înrudit cu Fizicalismul), în contrast cu Idealismul (de asemenea, cunoscut sub numele de Imaterialism) și Solipsismul. Fizicalismul, cu toate acestea, a evoluat cu științele fizicii incluzând noțiuni mult mai sofisticate de fizică decât chestiunea materialismului, de exemplu relaţia dinttre unde/particule și forțele nemateriale produse de particule.
Istoria materialismului
Școala Carvaka a filosofiei antice indiene a dezvoltat o teorie a materialismului și atomismului încă din anul 600 î.Hr.
Filosofii Greciei antice, cum ar fi Thales, Parmenide, Anaxagoras, Democrit, apoi, mai târziu, Epicur și Lucrețiu (99-55 î.Hr.), toţii prefigurează materialiștii de mai târziu, și au contribuit la formularea clasică a materialismului. Lucretius a scris "De Rerum Natura" ("natura lucrurilor"), prima capodoperă a literaturii materialiste, în jurul anului 50 î.Hr
În timpul lungii dominaţii a creștinismului, negarea spiritului ca realitate de bază a fost condamnată de Biserică, și asta a fost până în secolul al 17-lea când interesul pentru Materialism a fost reînviat de savantul Pierre Gassendi (1592-1655) și filosoful politic Thomas Hobbes , precum și de alţi gânditori ai Iluminismului francez, inclusiv Denis Diderot (1713-1784).
Cea de a doua capodoperă a literaturii materialiste a aparţinut baronului Paul d'Holbach care a publicat sub anonimat "La Systeme de la Nature" ("Sistemul Naturii"), care a apărut în Franța în 1770, cu toate că dualismul lui Descartes a rămas mai popular, în mare parte din cauza că e compatibil cu creștinismul. Lucrarea marcantă "Kraft und Stoff" ("Forța și materia"), a filosofului german Ludwig Buechner a urmat în anul 1884.
Cu triumful științei din secolul al 19-lea și al 20-lea, (nu în ultimul rând lucrările lui Charles Darwin privind evoluția și progresele din teoria atomică, neurostiintele si tehnologia calculatoarelor), cea mai mare parte a filozofilor de astăzi probabil se identifică ca materialiști într-un fel sau altul.
Tipuri de Materialism
Diferitele tipuri ale Fizicalismului reductiv și non-reductiv sunt discutate în această secțiune, dar există câteva alte concepte conexe, care pot fi menționate pe scurt aici:
Materialismul dialectic este baza filosofică a marxismului și comunismului. Termenul, care nu a fost niciodată folosit efectiv de Marx însuși, se referă la noțiunea de sinteză a teoriei lui Georg Hegel a dialecticii (conceptul că orice idee sau eveniment - teza - genereaza opusul său - antiteza - în cele din urmă duce la o reconciliere a contrariilor - o sinteză nouă mult mai avansată) și a materialismului (respectând principiile Dialecticii poate fi aplicat și la aspectele materiale cum ar fi economia).
Aplicarea principiului Materialismului dialectic în istorie și sociologie, contextul principal în care a fost folosit de Marx, este cunoscut ca Materialism istoric (vezi mai jos).
Materialismul istoric (sau "concepția materialistă a istoriei") este abordarea metodologică marxistă în studiul societății, economiei și istoriei, care a fost conturat pentru prima dată de Karl Marx și Friedrich Engels (1820-1895), și a fost extins și rafinat prin multe studii academice de atunci. Acesta este în esență aplicarea principiului materialismului dialectic (a se vedea mai sus) la istorie și sociologie.
Potrivit lui Marx, pentru ca ființele umane să supravieţuiască, au nevoie să producă și să reproducă cerințele materiale ale vieții, iar această producție este realizată printr-o diviziune a muncii în funcție de relațiile de producție foarte precise între oameni. Aceste relații formează baza economică a societății, și sunt ele însele determinate de modul de producție, care este în vigoare (de exemplu, societatea tribală, societatea antică, feudalismul, capitalismul, socialismul), și societățile, și suprastructurile culturale și instituționale, mutaţia naturală din etapă la etapă cînd clasa dominantă este înlocuită de o nouă clasă în curs de dezvoltare printr-o revoluţie socială și politică.
Deși Marx însuși a spus că el doar a propus un ghid pentru cercetarea istorică, din secolul al 20-lea conceptul istoric de Materialism a devenit un element cheie al doctrinei moderne comuniste.
http://www.philosophybasics.com/branch_materialism.html
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu