Naturalismul

Naturalismul
Introducere | Istoria naturalismului | Argumente pentru naturalism | Argumente împotriva naturalismului | Convingeri tipice ale naturalismului | Tipuri de naturalism

Introducere

Naturalismul este credința că natura este tot ceea ce există, și că toate lucrurile supranaturale (inclusiv zeii, spiritele, sufletele și valorile ne-naturale), prin urmare, nu există. Acesta este adesea numit Naturalismul metafizic sau Naturalismul filosofic sau Naturalismul ontologic pentru a se distinge de Naturalismul metodologic (a se vedea secțiunea privind tipurile de naturalism de mai jos).

Acesta susține că orice proprietăți mentale care există (și, prin urmare, orice puteri ale minţii sau ale fiinţelor) sunt cauzal derivate din sistemele proprietăților non-mentale, puterile lucrurilor , și dependente ontologic de acestea, (de exemplu toate mințile, și tot conținutul și puterile şi efectele minților, sunt create în întregime de fenomene naturale, sau cauzate de acestea). Unele credinte naturaliste susțin că ceea ce este numit supranatural este, de fapt, o parte a lumii naturale.

Există diferite tipuri Naturalismului metafizic, dar ele sunt, de obicei, separate în două categorii generale:

• Fizicalismul (sau Materialismul): Convingerea că tot ceea ce există nu este dincolo de proprietățile sale fizice, și că singura substanță existentă este fizică. Astfel, tot ceea ce a fost vreodată observat este, în realitate, produsul aranjamentelor primare fără nici o logică sau ale interacțiunii materie-energie în spațiu-timp, și este nerezonabil să credem că există altceva.

• Pluralismul: Credința că realitatea constă din mai multe substanțe diferite (inclusiv obiecte abstracte și universale), în plus față de acele aranjamente primare fără logică sau interacțiuni materie-energie în spațiu-timp (ale fizicalismului).

Naturalismul este incompatibil cu orice fel de Teism și compatibil cu ateismul. Opusul direct al Naturalismului este Supranaturalismul, care acceptă existența unor lucruri cum ar fi ființele supranaturale, obiecte magice, forme platonice sau existența de dragostei (de exemplu) ca o forță cosmică.

Istoria naturalismului

Vechii filosofi presocratici, cum ar fi Thales, Anaxagoras și mai ales Democrit, au fost etichetaţi ca "filosofi naturalişti", deoarece au căutat să explice totul doar în funcție de cauzele naturale, adeseori excluzând categoric vreun rol al zeilor, spiritelor sau magiei în crearea sau funcționarea lumii.

Acest lucru în cele din urmă a condus la sisteme amplu dezvoltate, cum ar fi Epicureismul, care a încercat să explice tot ceea ce există ca rezultat al atomilor care se deplasează într-un vid (atomism), sau Aristotelismul avansat al lui Strato de Lampsacus (c 335 -. 269 î.Hr.), care a căutat să explice tot ceea ce există ca fiind rezultatul sau efectul inevitabil al forțelor naturale necreate.

Naturalismul metafizic este mai ales un fenomen occidental, ca o tradiție în cadrul filosofiei confucianiste (datând cel puțin de la Wang Chong în secolul 1, dacă nu mai devreme) îmbrăţişând o viziune care ar putea fi numită Naturalism.

Cu creșterea și dominația creștinismului și declinul filosofiei seculare a Occidentului din timpul Evului Mediu, Naturalismul metafizic a devenit eretic și în cele din urmă ilegal. Doar atunci când progresele politice ale epocii Ilumismului au făcut autentică libertatea de exprimare a fost posibil ca, din nou, câţiva intelectuali (cum ar fi baronul d'Holbach în secolul al 18-lea) să reînoiască public problema Naturalismului metafizic, sub eticheta de Materialism. Mai târziu, datorită progreselor științifice în fizica cuantică, acesta s-a dezvoltat într-o doctrină mult mai amplă, ca Fizicalism.

Anumite filozofii politice, în special Marxismul în secolul al 19-lea și Obiectivismul în secolul 20, au îmbrățișat Naturalismul pentru cauzele lor, așa cum ar fi idealurile politice mai moderate ale Umanismului secular. În prezent, Naturalismul metafizic este mai larg îmbrățișat decât oricând înainte, mai ales (dar nu exclusiv) în comunitatea științifică, chiar dacă marea majoritate a populației lumii rămâne ferm angajată în viziunea supranaturalistă asupra lumii.

Argumente pentru naturalism

• Argumentul precedentului: De peste 300 ani, metodele empirice au descoperit in mod constant numai cauze şi lucruri naturale, chiar şi la baza multor lucruri odată considerate a fi supranaturale. Prin urmare, ar trebui să presupunem că orice fapt inexplicabil are o explicație naturală, până când ne vom fi dovedit empiric altfel.

• Argumentul celei mai bune explicaţii: ipotezele naturaliste de răsunet despre fapte ştiinţifice inexplicabile sunt mai performante decât toate celelalte ipoteze în ceea ce priveşte scopul şi puterea explicativă, și trebuie să se recurgă la mai puține ipoteze ad-hoc decât la orice alternative supranaturale.

• Argumentul absenţei: Dacă există supranatural (aşa cum ar fi zei, puteri sau spirite), este atât de tăcut și inert, încât efectele sale nu sunt aproape niciodată observate, în ciuda căutărilor extinse.

• Argumentul minţilor fizice: Oamenii de ştiinţă au acumulat dovezi vaste care arată că mintea umană este un produs al funcţionării creierului, care este construit în întregime din diferite sisteme fizice care interacționează şi care au evoluat în timp prin intermediul regnului animal.

• Argumentul cosmologic: Formarea vieții inteligente prin procesele naturale este foarte puțin probabilă, cu excepția cazului în care universul a fost extrem de vechi și mare, dar asta este exact ceea noi am dovedit a fi în acest caz,  în timp ce supranaturalismul nu ne-a dat nici o perspectivă asupra unui univers alternativ mult mai probabil .

• Argumentul neverosimilităţii alternativelor: În absența oricărui argument rezonabil privind credinţa că nu există nimic supranatural (sau nici o explicaţie), și în prezența unor argumente întemeiate care presupun existența lumii naturale (și explică totul), atunci naturalismul ar trebui mai degrabă să fie acceptat, decât infirmat (a se vedea principiul "briciul lui Ockham").

Argumente împotriva naturalismului

Argumentele impotriva naturalismului sunt, în mare măsură, argumentele pentru un Dumnezeu, sau pentru modelul unei fiinţe inteligente (a se vedea, de asemenea, secțiunea privind Filosofia religiei):

• Argumentul disperării: naturalismul duce omenirea la disperare, prin faptul că nu permite nici un sens cosmic al vieții și prin eliminarea liberului arbitru (și, prin urmare, a speranței și a responsabilităţii morale).

• Argumentul experienţei religioase: Mulți oameni pretind că au văzut, simțit sau vorbit cu Dumnezeu sau vreun număr oarecare de spirite, și susțin că aceste experiențe religioase resping naturalismul.

• Argumentul miracolelor: de multe ori, un miracol este oferit ca dovadă care să nege naturalismul, inclusiv presupuse cazuri de vindecare supranaturală, îndeplinirea predictiilor profetice sau psihice, sau supozitia imposibilităţii de a compune o carte (cum ar fi Biblia sau Coranul) fără ajutor divin.

• Argumentul nevoii de Dumnezeu: Este într-un fel imposibil ca universul să existe, iar realizarea performanţei de viaţă pe care noi o cunoasţem pare imposibilă, dacă nu este cauzată sau locuită de o persoană supranaturală.

• Argumentul modelului cosmologic: Constantele fundamentale ale fizicii și legile naturii par să aibă un așa reglaj fin pentru a permite viața încât numai un inginer supranatural poate justifica aceasta.

• Argumentul improbabilităţii vieţii: ar fi prea improbabil (cu o probabilitate care tinde la zero) ca originea vieţii să fi avut loc fără intervenția supranaturală și, prin urmare, naturalismul nu explică apariția vieții.

• Argumentul modelului biologic: Anumite structuri din organismele evoluate (de exemplu ochi) sunt prea complexe ("complexitate ireductibilă") pentru a fi evoluat prin selecție naturală și pot fi explicate doar ca rezultat al designului inteligent.

• Argumentul conştiinţei: Unii susțin că experiența conștientă (sau qualia) nu a fost, și nu poate fi explicată științific.

• Argumentul raţiunii: Anumite caracteristici ale rațiunii umane (de exemplu, intenționalitate, legătura de cauzalitate mentală, obiecte abstracte, existența legilor logice) nu pot fi explicate prin naturalism.

• Argumentul legii fizice: Natura matematică al legilor fizice implică o minte supranaturală în spatele lor, și naturalismul nu poate oferi nici un fundament ontologic pentru astfel de legi fizice.

• Argumentul incoerenţei: Pentru că naturalismul presupune că totul este fizic, folosind datele fizice în această argumentare ar constitui un raționament circular.

• Argumentul moral: naturalismul nu poate explica existența unor fapte morale.

• Argumentul evoluţionar: Menținerea adevărului atât despre naturalism cât și despre evoluție este irațională și autodistructivă, deoarece probabilitatea că evoluţia nedirijată ar fi produs facultăți cognitive fiabile este fie scăzută, fie de nepătruns, și, de asemenea, despre afirmaţia că evoluția naturalistă este adevărată se susţine,  că o are o probabilitate redusă sau necunoscută pentru a fi corectă.

Convingerile specifice naturalismului

Naturalismul de obicei conduce la următoarele convingeri:

• Universul a existat întotdeauna, au a avut o origine pur naturală, nefiind nici creat, nici proiectat.
• Viața este un rezultat neplanificat al proceselor naturale oarbe și al norocului.
• Evoluția lentă și imperfectă prin selecție naturală este explicația pentru creșterea și diversitatea vieții pe pământ.
• Ființele umane nu au suflet independent sau duh, ci doar un creier material care operează pentru a produce o minte conștientă.
• Conţinutul minţii (cum ar fi ideile, teoriile, emoțiile, valorile morale și personale, frumuseţea, etc) există doar sub forma construcţiilor asemănătoare unui computer, ale creierul nostru, și nu ca lucruri care există independent de noi.
• Toți oamenii sunt muritori, astfel încât după moartea sau distrugerea creierului nostru nu poate exista supraviețuire.
• Dezvoltarea culturii şi civilizaţiei oamenilor (și acum depindem de asta), pentru că am evoluat ca animale sociale.
• Toată conduita și comportamentul ar trebui să fie îndreptat spre căutarea fericirii umane, aceasta fiind cea mai mare valoare posibilă pentru om.

Tipuri de naturalism

Naturalismul metafizic este convingerea (așa cum este descrisă în detaliu mai sus) că natura este tot ceea ce există, și că toate lucrurile supranaturale (inclusiv zeii, spiritele, sufletele și valorile ne-naturale), prin urmare, nu există.

Naturalismul metodologic este presupunerea că evenimentele observabile în natură sunt explicate doar prin cauze naturale, fără să își asume nici existența sau non-existența supranaturalului, și prin urmare se consideră că explicațiile supranaturale pentru astfel de evenimente să fie o știință din afară. Se susține că metoda științifică (ipoteza, predicţia, testarea, repetarea) este singura modalitate eficientă pentru a investiga realitatea, și ca atare, metodele empirice vor constata doar prin faptele naturale, dacă există fapte supranaturale sau nu.

• Naturalismul metodologic absolut este de părere că într-un fel este imposibil pentru orice metodă empirică să descopere fapte supranaturale, chiar dacă ar exista unele.
• Naturalismul metodologic contingent este de părere că, din experiența acumulată în trecut, metodele empirice sunt mult mai susceptibile de a descoperi fapte naturale decât supranaturale, astfel încât ar fi, în general, o pierdere fără rost de resurse pentru a se urmări ipoteze supranaturale, dar nu ar fi imposibil ca acestea să fie confirmate empiric dacă s-ar descoperi.

Naturalismul umanist susține că ființele umane sunt cele mai în măsură să controleze și să înțeleagă lumea prin utilizarea metodei științifice, deoarece conceptele de spiritualitate, intuiție și metafizică nu pot progresa dincolo de opinia personală. Totul este privit ca un rezultat al proceselor explicabile în natură, cu nimic situate în afara acesteia.

Naturalismul etic (sau naturalismul moral) este teoria meta-etică, prin care orice punct de vedere etic poate fi definit fără utilizarea unor termeni de etică (cum ar fi "binele", "dreptatea", etc.), şi mai mult decât atât,  că acești termeni non-etici se referă la proprietăţi naturale (spre deosebire de tratarea termenilor etici ca o cale a voii lui Dumnezeu).

Naturalismul socioligic este teoria sociologică că lumea naturală și lumea socială sunt aproximativ identice și guvernate de principii similare. Acesta este strâns legat de Pozitivis, care susține folosirea metodei științifice a științelor naturale în studierea științelor sociale.

În plus, naturalismul este, de asemenea, un stil artistic (referindu-se la reprezentarea obiectelor realiste într-un cadru natural), și un stil literar, cinematografic și teatral (referindu-se la încercarea de a reproduce o realitate de zi cu zi credibilă, spre deosebire de una simbolică, idealistă, sau chiar de un tratament supranatural).

http://www.philosophybasics.com/branch_naturalism.html

* * *