Deconstructivistul

Deconstructivistul
Introducere | Istoria Deconstructivismului

Introducere

Deconstructivismul (sau, uneori, doar Deconstructia) este o teorie din epistemologie și filosofia limbajului inițiată de Jacques Derrida în jurul anului 1960. Este o teorie a criticismului literar care pune la îndoială ipotezele tradiţionale  despre certitudine, identitate, și adevăr; afirmă că cuvintele se pot referi numai la alte cuvinte; și încearcă să demonstreze că modurile de exprimare cu privire la un  text îşi subminează propriile înţelesuri.

Deși Derrida însuși a negat că aceasta ar fi o metodă, sau o școală, sau o doctrină a filozofiei (sau chiar nimic altceva în afara citirii textului propriu-zis), termenul a fost folosit de către alții pentru a descrie anumite metode de critică textuală ale lui Derrida, care au implicat descoperirea, recunoașterea și înțelegerea ipotezelor fundamentale (nerostite și implicite), ideilor și schemelor care stau la baza gândirii și credinței.

Deconstructivismul este cunoscut ca fiind greu de definit sau de rezumat, și multe încercări de a-l explica într-un mod simplu, ușor de înțeles au fost criticate din punct de vedere academic ca fiind prea îndepărtate de textele originale, și chiar în contradicție cu conceptele deconstructivismului. Unii critici au mers atât de departe încât să pretindă că deconstrucția este o formă periculoasa de nihilism, determinând distrugerea valorilor stiintifice si etice occidentale, și a fost confiscat de către unii scriitori conservatori și libertarieni ca exemplu central a ceea ce este în neregulă cu mediul academic modern.

Richard Rorty (1931 - 2007) a încercat să definească Deconstrucția ca fiind modul în care caracteristicile "accidentale" (sau incidentale) ale unui text pot fi văzute ca trădând sau subminând mesajul esențial al acestuia.


Istoria Deconstructivismului

Influențe majore asupra gândirii lui Derrida au fost fenomenologii Edmund Husserl și Martin Heidegger. El a susținut, de asemenea, că Friedrich Nietzsche a fost un precursor al deconstrucției ca formă și fond.

Dezvoltarea deconstructivismului a avut loc în principal la Universitatea Yale într-un climat puternic influențat de dezvoltarea contemporana a structuralismului și post-structuralismului.

http://www.philosophybasics.com/branch_deconstructionism.html

* * *

Constructivismul

Constructivismul
Introducere | Istoria Constructivismului | Tipuri de constructivism

Introducere

Constructivismul (de asemenea, cunoscut sub numele de Construcţionism) este o perspectivă relativ recentă în epistemologie care consideră că orice cunoaştere este "construită", prin faptul că este condiționată de convenții, de percepția umană și de experiența socială. Prin urmare, cunoștințele noastre nu reflectă în mod necesar vreo realitate externă sau "transcendentă".

Acesta este considerat de sustinatorii săi ca fiind o alternativă a raționalismului clasic și a empirismului. Punctul de vedere constructivist este atât de natură pragmatică, cât și relativistă. Se opune pozitivismului și scientismului prin faptul că susține că cunoașterea științifică este construită de oamenii de știință, și nu e descoperită din lume strict prin metode științifice,  și susține că nu există o metodologie valabilă unică, și că alte metodologii pot  fi mai potrivite pentru științele sociale .

Firul comun între toate formele de constructivism este faptul că acestea nu se concentrează pe o realitate ontologică ("realitatea aşa cum este în sine",  pe care constructiviștii o consideră că este total incoerentă și neverificabilă), ci, mai degrabă, pe realitatea construită. Astfel, ei dau la o parte orice pretenţie asupra universalismului, realismului sau adevărului obiectiv, și recunosc că poziția lor este doar un punct de vedere, un mod mai mult sau mai puțin coerent de înțelegere a lucrurilor care au funcţionat până acum pentru ei ca un model al lumii.

Istoria constructivismului

Deși rădăcinile constructivismului pot fi regăsite în trecut la filozofii greci Heraclit, Protagoras și Aristotel, acesta a funcţionat doar în 1934 când filosoful francez Gaston Bachelard (1884-1962) a susținut că "Nimic nu vine de la sine. Nimic nu este dat. Totul este construit.. ", și doar în 1967 când Jean Piaget (1896-1980) a folosit pentru prima dată expresia "epistemologie constructivistă ".

Doctrina se datorează teoriei darwiniste de la sfârşitul secolului al 19-lea, în care se pretinde de către constructiviști că înțelegerea umană, ca produs al selecției naturale, se poate spune că oferă nu numai "adevărata" înțelegere a lumii așa cum este, în sine, dar este şi absolut necesară pentru supraviețuirea oamenilor.

Tipuri de constructivism

• Constructivismul epistemologic este punctul de vedere filosofic, așa cum este descris mai sus, conform căruia cunoașterea noastră este "construită", prin aceea că este condiționată de convenții, de percepția umană și de experiența socială.
• Constructivismul social (sau construcţionismul social) este teoria din sociologie și teoria învăţării conform căreia categoriile cunoaşterii și ale realităţii sunt create în mod activ de relații și interacțiuni sociale. O construcție socială (sau construct social) este un concept sau o practică care poate părea a fi naturală și evidentă pentru cei care o acceptă, dar în realitate este o invenție sau artefact al unei anumite culturi sau societăți. Filosofia de mai târziu a lui Ludwig Wittgenstein poate fi văzută ca o bază pentru constructivismul social, prin conceptele sale teoretice cheie, cu privire la jocurile de limbaj încorporate în formele de viață. 
• Constructivismul psihologic teoretizează şi investighează modul în care ființele umane creează sisteme pentru înțelegerea semnificativă a  lumii și a experiențelor lor. Psihologia constructelor personale este o teorie a personalitatii dezvoltată de psihologul american George Kelly în jurul anului 1950 conform căreia procesele psihologice unice ale unei persoane sunt canalizate de modul în care el sau ea anticipează evenimentele. 
• Epistemologia genetică este un tip de constructivism stabilit de Jean Piaget (1896 - 1980), care studiază originile (geneza) cunoașterii. Aceasta pretinde să demonstreze că metoda prin care cunoștințele au fost dobândite sau create afectează validitatea cunoștințelor. De exemplu, experiența noastră directă cu privire la gravitaţie,determină cunoaşterea noastră cu privire la cea mai  valabila dintre experiențele noastre indirecte privind găurile negre. Deşi susține că schimbarea are loc numai în cazul în care subiectul se angajează în experiențe care nu au legătură cu concepţia sa despre lume. Teoria, de asemenea, încearcă să explice procesul felului în care o ființă umană se dezvoltă cognitiv de la naștere, de-a lungul vieții lui sau ei, prin intermediul a patru etape primare de dezvoltare. 
• Constructivismul matematic este punctul de vedere în filosofia matematicii că este necesar să se găsească (sau "construiască") un obiect matematic pentru a dovedi că acesta există. Intuitionismul este un fel de constructivism matematic, care susține că fundamentele matematicii se află în intuiția individuală a matematicianului, transformând astfel  matematica într-o activitate subiectivă intrinsecă. 
• Constructivismul este, de asemenea, numele unei mișcări din arta şi arhitectura rusă a secolului 20, precum și al unei discipline de relații internaționale și afaceri mondiale.

http://www.philosophybasics.com/branch_constructivism.html


* * *