Nihilismul

Nihilismul
Introducere | Tipuri de nihilism

Introducere

Nihilismul este poziția filosofică, care susține că Ființa, în special trecutul  și prezentul existenței umane, este fără sens obiectiv, scop, adevăr clar, sau valoare esențială. Acesta afirmă că nu există nici o dovadă rezonabilă de existența unui cârmuitor superior sau a unui creator, că nu există o "moralitate adevărată", și că eticile seculare obiective sunt imposibile. Prin urmare, într-un anume sens,  viața nu are nici un adevăr și nici o acțiune care să fie  de preferat în mod obiectiv oricărei alteia.

Termenul "nihilism" a fost popularizat pentru prima dată de romancierul Ivan Turgheniev (1818-1883). Mișcări de artă, cum ar fi dadaismul și futurismul, și mișcări filosofice, cum ar fi existențialismul, postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul au fost toate identificate de comentatori ca "nihiliste" la momente diferite în contexte diferite. Nihilismul diferă de Scepticism prin aceea că Scepticismul nu respinge complet afirmaţiile adevărului, ci respinge numai acele afirmații la care există dovezi empirice insuficiente pentru a le sprijini.

Nihilismul este cel mai adesea asociat cu filosoful german Friedrich Nietzsche, deși el nu a susţinut de fapt niciodată Nihilismul ca un mod practic de viață și a fost de regulă un critic veritabil al acestuia. El a fost, totuși, unul dintre primii filosofi care au studiat nihilismul pe larg. Critica lui Nietzsche cu privire la  nihilism s-a bazat în principal pe aceea că acesta poate deveni o credință falsă, și să determine oamenii să se debaraseze de orice speranță cu privire la rostul lumii și, astfel, să inventeze o măsură alternativă compensatorie cu o semnificație oarecare. De asemenea, el afirmă că Nihilismul este un rezultat al valorificării noţiunilor "superior", "divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă  în valoarea noţiunilor "de bază", "umane" sau "pământeşti", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la nihilism. Potrivit lui Nietzsche, singura situaţie în care nihilismul poate fi învins este atunci când  o cultură poate avea o temelie adevărată pe care să prospere.

În mod similar, Jacques Derrida, a cărui mișcare, Deconstructivismul, este frecvent etichetată ca nihilistă, nu a făcut el înşusi afirmaţiile care îi sunt imputate. De fapt, Deconstructivismul poate fi văzut nu ca o negare a adevărului, ci ca o negare a capacității noastre de a cunoaşte adevărul (de exemplu, acesta face o afirmaţie epistemologică, spre deosebire de afirmaţia ontologică sau metafizică a nihilismului).

Nihilismul este una dintre puținele ramuri ale filosofiei, care admite posibilitatea nimicului absolut. Prin realizarea a trei ipoteze plauzibile - aceea că există un număr finit de obiecte în lume; că fiecare dintre aceste obiecte sunt contingente (de exemplu, că, deși există, s-ar putea să nu fi existat); și că obiectele sunt independente (de exemplu, non-existența unui singur lucru nu necesită existența a orice altceva - deci prin aplicarea "argumentului scăderii" înseamnă că fiecare obiect contingent poate fi scăzut din lume, unul câte unul, până când absolut nimic nu mai rămâne. Cu toate acestea, nu este clar faptul că ipoteza independenței este justificată, iar în practică (fie că este un experiment imaginat în gând, fie că este în lumea științifică grea a fizicii particulelor) scăderea unui obiect dintr-un anumit scenariu are, de fapt, repercusiuni, oricât de mici, pentru lume ca întreg. Mai degrabă, nimicul pare a fi o limită sau asimptotă care poate fi abordată, dar niciodată atinsă total.

Tipuri de nihilism

Nihilismul metafizic (sau Teoria petei):
Aceasta este teoria că ceea ce există nu sunt obiecte sau că obiectele nu există, și, prin urmare, realitatea empirică este o iluzie, sau, mai bine zis, teoria că aici nu ar fi fost obiecte deloc (de exemplu, că aceasta este o posibilă lume în care nu există obiecte, deloc). (Un obiect, aici, este un lucru, o entitate sau o ființă care poate avea proprietăți și generează relații cu alte obiecte.) Această poziție a fost atribuită în mod diferit la filosofi, cum ar fi Parmenide, Buddha, hindusul Advaita Vedantins și Immanuel Kant.

Nihilismul mereologic (sau Nihilismul compoziţional):
Aceasta este poziția prin care nu există obiecte cu propriile părți, (și, prin corolare, obiectele existente în timp nu au părți temporale), ci există doar construcţii de bază (de exemplu electroni, quarcuri). (Mereologia este teoria relațiilor dintre părţi şi întreg, și relațiile dintre o parte şi altă parte dintr-un întreg). Aceste mici construcţii sunt elemente individuale și separate, care nu se unifica niciodată sau se întâlnesc împreună într-o creatură non-individuală. În cazul în care blocurile construcţiei în realitate nu compun nici un produs integral, atunci întreaga realitate nu implică nici un produs întreg, chiar dacă noi putem să credem că este întreg. Astfel, lumea pe care o vedem şi o experimentăm, care pare a fi plină de obiecte cu părţi componente, este un produs al percepției greșite a oamenilor. Un filozof care a pledat pentru ceva apropiat de nihilismul pur mereologic este Peter Unger, în lucrările sale "Nu există lucruri obișnuite" și "Eu nu exist".

Nihilismul parţial:
Unii filosofi susțin că numai obiecte de un anumit tip au părţi componente. O astfel de poziție este Organicismul, care consideră că ființele vii sunt compozite (adică obiecte care au părți componente) și, prin urmare, există, dar nu există alte obiecte cu părţi componente, precum și toate celelalte obiecte pe care le considerăm compozite (de exemplu, scaune, planete, etc ) prin urmare, nu există. Cu toate acestea, Organicişti precum Peter van Inwagen care susține că, chiar dacă nu există nici un astfel de lucru ca o masă, există simplele "aranjate în mod înţelept sub forma unei mese"  (blocuri ale construcțiilor de bază).

Nihilismul moral 
Este punctul de vedere meta-etic că pretențiile etice sunt, în general, false. Se susține că nu există fapte morale obiective sau propoziții adevărate - că nimic nu este din punct de vedere moral bun, rău, greşit, drept, etc - pentru că nu există adevăruri morale (de exemplu, un nihilist moral ar spune că crima nu este greșită, dar nici nu este dreaptă). Filosofia lui Niccolo Machiavelli este uneori prezentată ca un model al nihilismului moral, dar care este extrem de discutabil pentru ca el a fost în mare parte discret pe probleme morale și, în cazul în care a făcut-o, a prezentat o alternativă la teoriile etice din zilele lui, mai degrabă decât o respingere totală a întregii moralităţi.

http://www.philosophybasics.com/branch_nihilism.html

* * *