Esenţialismul

Esenţialismul

Introducere | Tipurile esenţialismului

Introducere

Esențialismul, în forma sa cea mai simplă, este părerea că lucrurile au esenţe (atributul sau setul de atribute, care fac un obiect, sau substanța care este la baza acestuia). Astfel, pentru orice tip specific de entitate, există o serie de caracteristici (sau proprietăți, sau trăsături), pe care toate entităţile de acelaşi tip trebuie să le aibă. Un membru al unui anumit tip de entitate poate poseda alte caracteristici, dar acestea nici nu stabilesc, nici nu exclud statutul său de membru.

Acesta este în contrast cu non-esențialismul (care prevede că nu există trăsături specifice pe care orice tip dat de entități trebuie să le aibă), precum și cu nominalismul (care prevede că, conceptele abstracte, termenii generali sau universali nu au existență independentă, dar există numai ca nume) .

O esență caracterizează o substanță permanentă, inalterabilă și eternă, sau o formă (în sensul formelor sau ideilor din realismului platonic). Platon a fost, prin urmare, unul din primii esenţialişti, crezând în conceptul formelor ideale, o entitate abstractă din care obiectele individuale sunt simple reproduceri. Umanismul clasic are o concepție esențialistă a ființei umane, ceea ce înseamnă că  acesta crede în natura umană eternă și de neschimbat.


Tipurile Esențialismului

Esențialismul mereologic este părerea că obiectele au părțile lor esențiale. Prin urmare, dacă un obiect pierde sau câștigă o parte, el ar înceta să existe efectiv, în sensul că nu ar mai fi același obiect.

Esenţialismul etic  (sau absolutismul moral) este afirmația că unele lucruri sunt, într-un sens esențial sau absolut, greşite,  încălcarea unei legi morale universale, obiective și naturale și nu doar costruirea accidentală, socială sau etică a uneia.

Esențialismul epistemologic este părerea că toate entitățile au proprietăți intrinseci care se pot distinge prin rațiune (uneori atribuit lui Aristotel).

Esențialismul sociologic (în opoziţie cu cel filosofic) este o teorie sociologică care prevede că atitudinile cu privire la gen, sexualitate, rasă, etnie sau alte caracteristici de grup sunt trăsături fixe, nepermiţând oscilaţii între indivizi sau în timp. Acesta a fost folosit, în momente diferite, ca o doctrină convenabilă de cele două mișcări, naţionalism și liberaţionism, precum și pentru simplificarea sarcinii colonizării și imperialismului.

Esențialismul educaţional (spre deosebire de cel filosofic) este o teorie educaţională care afirmă că copiii trebuie să învețe subiectele tradiționale de bază și că acestea ar trebui să fie învățate în mod complet și riguros. Un program esențialist normal învață copiii în mod progresiv, de la abilități mai puțin complexe până la cele mai complexe.

http://www.philosophybasics.com/branch_essentialism.html


* * *