Determinismul

Determinismul

http://www.philosophybasics.com/branch_determinism.html

Introducere | Interpretarea Determinismului | Istoria Determinismului | Tipuri de determinism

Introducere

Determinismul este afirmaţia filosofică prin care fiecare eveniment, decizie și acțiune este determinată din punct de vedere cauzal de un lanț neîntrerupt de evenimente anterioare. Acest lucru nu înseamnă în mod necesar că oamenii nu au nici o influență asupra viitorului și faptelor lor (o poziție cunoscută mai corect ca fatalism), dar că nivelul la care oamenii au influență asupra viitorul lor este în sine dependent de prezent și trecut. Considerând extrema logică a acestuia, Determinismul ar argumenta că Big Bang-ul iniţial a declanșat fiecare acțiune unică, și eventual procesul de gândire al minţii, printr-un sistem de cauză și efect.

Astfel, o viziune materialistă sau fizicalistă a universului implică aproape întotdeauna un anumit grad de determinism. Cu toate acestea, în cazul în care mintea sau sufletul ființelor conștiente sunt considerate ca entităţi separate (a se vedea secțiunea privind filosofia Minţii), poziția determinismului devine mai complexă. De exemplu, sufletele imateriale pot fi considerate parte a unui cadru determinist; sau ele ar putea exercita o influență cauzală non-deterministică asupra organismelor și a lumii; sau nu ar putea exercita nici o influență cauzală, fie în mod liber, fie în mod determinat.
O altă variantă se iveşte din ideea deismului, care susține că universul a fost determinist de la creație, dar atribuie creația în sine unui Dumnezeu metafizic sau primei cauze în afara lanțului determinismului.

Unii susțin că, dacă determinismul ar fi adevărat, ar anula morala și etica omului. Unii, însă, susțin că, printr-o perioadă prelungită de dezvoltare socială, s-ar putea forma o confluență a evenimentelor astfel încât să genereze chiar ideile morale și etice în mintea noastră (un fel situaţie a oului şi găinii).


Interpretarea Determinismului

Determinismul poate fi interpretat în două moduri principale:

Incompatibilismul este credința că liberul arbitru (voinţa liberă) și determinismul sunt categorii incompatibile  din punct de vedere logic și, prin urmare, se exclud reciproc.  Acesta poate include credinţa că determinismul este realitatea, și, prin urmare, liberul arbitru este o iluzie (cunoscut ca determinismul greu); sau că liberul arbitru este adevărat, și, prin urmare, determinismul nu este (cunoscut ca libertarianism); sau chiar că nici determinismul, nici liberul arbitru nu sunt adevărate (cunoscut ca incompatibilism pesimist).

Compatibilismul este credința că liberul arbitru și determinismul pot fi idei compatibile, și că este posibil să se creadă în amândouă, nefiind contradictorii din punct de vedere logic. Prin această definiție, liberul arbitru nu este abilitatea de a alege ca o persoană independentă de cauza  anterioară, ci ca o persoană care nu este obligată să facă o anumită alegere (e liberă să accepte sau să refuze).
Aceasta determină stabilirea determinismului uşor, propus de americanul pragmatist William James pe motiv că determinismul radical, sau greu, conduce fie la un pesimism sumbru fie la un subiectivism degenerat în judecată morală.


Istoria Determinismului

În budism, există o teorie numită originaţia dependentă (sau apariția dependentă), care este similară cu conceptul determinismului occidental. În general vorbind, acesta afirmă că fenomenele apar împreună ca o împletitură reciprocă, interdependentă, dintre cauză și efect, și că fiecare fenomen este condiționat și depinde de toate celelalte fenomene.

Potrivit vechiului "Yi Jing" chinezesc (sau "I Ching", "Cartea Schimbărilor"), un fel de voință divină stabilește regulile fundamentale de descifrare a probabilităților cu care operează universul, cu toate că alegerile omeneşti sunt de asemenea un factor privind modul în care putem trata situațiile întâlnite în viaţa reală.

În apus, atomiştii Greciei antice, Leucip și Democrit, au fost primii care au anticipat determinismul atunci când au teoretizat că toate procesele din lume s-au datorat interacțiunii mecanice a atomilor.

Odată cu apariția fizicii newtoniene, în secolul al 17-lea, care descrie că materia fizică a universului funcționează în conformitate cu un set de legi cognoscibile fixe, a început să apară ideea că, din momentul în care au fost stabilite condițiile inițiale ale universului, după aceea restul istoriei universului urmează inevitabil, (cam ca bilele de biliard mişcându-se şi izbindu-se una de alta în moduri predictibile pentru a produce rezultate previzibile). Orice incertitudine a fost întotdeauna un termen care s-a aplicat la exactitatea cunoașterii umane cu privire la cauze și efecte, și nu la cauzele și efectele în sine .

De la începutul secolului 20, mecanica cuantică a dezvăluit mai întâi aspectele ascunse ale evenimentelor, iar fizica newtoniană a fost dovedită a fi doar o aproximare a realității mecanicii cuantice. La dimensiuni atomice, de exemplu, traiectoriile obiectelor pot fi prezise doar într-un mod probabilistic. Unii susțin că mecanica cuantică este în esență încă deterministă; unii susțin că acesta are doar aparenţa de a fi deterministă; unii (susţin) că mecanica cuantică neagă complet determinismul mecanicii newtoniene clasice.


Tipurile determinismului

Determinismul cauzal (sau determinismul nomologic) este credința că evenimentele viitoare sunt impuse de evenimentele trecute și prezente, combinate cu legile naturii. Astfel, toate evenimentele au o cauză și un efect, iar combinația exactă a evenimentelor la un anumit moment duce la un anumit rezultat.

Determinismul logic este ideea că toate propozițiile (de exemplu, afirmații sau sentinţe declarative), indiferent că sunt despre trecut, prezent său viitor, sunt fie adevărate, fie false. Atunci apare întrebarea în ce măsură alegerile pot fi libere, având în vedere că ceea ce se întâmplă în viitor, este deja stabilit ca adevărat sau fals în prezent.

Determinismul de mediu (sau determinismul climatic, sau geografic) este de părere că mediul fizic, mai degrabă decât condițiile sociale, determină cultura.

Determinismul biologic este ideea că orice comportament, credință sau dorință este determinată de dotarea şi structura noastră genetică și nu poate fi schimbată.

Determinismul teologic este credinţa că există un Dumnezeu care determină tot ceea vor face oamenii, fie prin cunoașterea acțiunilor lor înainte (prin intermediul unor forme de omnisciență), fie prin decretarea acțiunilor lor în avans.

Emergentismul (sau Generativismul) susține că liberul arbitru nu există, deși o iluzie a liberului arbitru este experimentată datorită generării de variații aparent infinite ale comportamentului, ca urmare a  interacțiunii unui set finit (și determinist) de reguli și parametri. Astfel, impredictibilitatea apariţiei trăsăturilor comportamentale pe care le vedem în viața de zi cu zi, provine de fapt din procese complexe, dar în întregime deterministe.

( conform DEX-ului, Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă)

http://www.philosophybasics.com/branch_determinism.html


* * *