joi, 24 septembrie 2015

Solipsismul

Solipsismul
Introducere | Istoria solipsismului | Tipuri de solipsism

Introducere

Solipsismul este poziția din metafizică și epistemologie că mintea este singurul lucru care poate fi cunoscut că există și că  orice cunoaştere în afara minţii este nejustificată. Este o ipoteză sceptică, și conduce la convingerea că întreaga realitate și lumea exterioară și alte persoane nu sunt decât reprezentări ale sinelui individual, neavând o existență independentă proprie, și ar putea, de fapt, să nici nu existe. Nu este, însă, acelasi lucru cu Scepticismul (poziția epistemologică că ar trebui să se evite să se facă afirmaţii ale adevărului).

Solipsismul este, prin urmare o pură varietate a idealismului (mai precis Idealismul subiectiv sau subiectivismul), și este opus conceptelor, cum ar fi materialismul, fizicalismul și obiectivismul, care susţin că singurul lucru care poate fi dovedit că există cu adevărat este materia.

Afirmarţia centrală a solipsismului se bazează pe lipsa unei dovezi solide privind existența lumii exterioare, și solipsismul puternic, sau tare (spre deosebire de solipsismul slab) afirmă că o astfel de dovadă nu poate fi făcută.

Acesta este adesea considerat o filosofie falimentară, sau în cel mai bun caz bizară și improbabilă. Criticii au susținut că însăși ideea de a comunica idei filozofice ar fi complet inutilă pentru un solipsist veritabil pentru că, potrivit lor, nu există nici o altă minte cu care să-şi comunice convingerile. Acesta este, de asemenea, contra tendinței generale observată la oamenii adulți rezonabili ai lumii occidentale, de a interpreta lumea ca fiind în afara lor înşisi și independentă de ei.

Istoria solipsismului

Pozitii oarecum similare cu solipsismul sunt prezente in mare parte în filosofia orientală, în special în taoism, mai multe interpretări ale budismului (în special Zen), şi unele modele hinduse ale realității.

Originile solipsismului în filozofia occidentală aparţin grecului presocratic sofist Gorgias care pretindea că: 1) nu există nimic; 2) chiar dacă există ceva, nimic nu poate fi cunoscut despre el; și 3), chiar dacă s-ar putea cunoaşte ceva despre acesta, cunoștințele despre el nu pot fi comunicate altora. Deşi, doar respins ironic şi parodiat  într-o anumită măsură de poziţia lui Parmenide și a filosofilor eleaţi (că toate ființele sunt una), cu toate acestea, cel puţin Gorgias a captat spiritul solipsismului.

Solipsismul se află, de asemenea, în centrul atenţiei lui Descartes, conform căruia individul înțelege toate conceptele psihologice (gândire, voinţă, percepţie, etc), prin analogie cu propriile sale stări mentale (de exemplu, abstractizare în funcţie de experiența interioară). Metoda scepticismului cartezian a lui Descartes l-a condus să se îndoiască de existența lumii percepută de el, în celebra sa formulă "cogito ergo sum" ("cuget, deci exist"), retrăgându-se către singurul lucru de care nu se putea îndoi, propria conștiinţă de sine.

Filosoful Idealist George Berkeley a susținut că obiectele fizice nu există independent de mintea care le percepe, și că un element cu adevărat există numai atâta timp cât este observat (altfel nu este numai lipsit de sens, ci pur și simplu inexistent). Berkeley, cu toate acestea, a susținut în continuare că trebuie să existe, de asemenea, o minte atotcuprinzătoare (sau Dumnezeu), aşa că poziția sa nu este una de solipsism pur.

Tipuri de solipsism

Solipsismul metafizic este un tip de idealism care susține că sinele individual al unei persoane este întreaga realitate, și că lumea exterioară și alte persoane sunt reprezentări ale acestui sine și nu au nici o existență independentă.

Solipsismul epistemologic este un tip de idealism potrivit căruia numai conținutul direct accesibil mental al unei persoane poate fi cunoscut. Existența unei lumi exterioare este considerată ca o chestiune nerezolvabilă, sau o ipoteză inutilă, mai degrabă decât  falsă realitate.

Solipsismul metodologic este teza epistemologică că sinele individual și stările sale mentale constituie singura posibilitate, sau punctul de plecare adecvat pentru construcţii filosofice. Prin urmare, toate celelalte adevăruri trebuie să se bazeze pe fapte incontestabile despre constiinta proprie a unui individ, iar credințele cuiva, să zicem, despre apă, nu au absolut nimic de-a face cu apa ca substanță din lumea din afară, dar sunt determinate pe plan intern.

http://www.philosophybasics.com/branch_solipsism.html

* * *

Niciun comentariu: