Relativismul

Relativismul
Introducere | Relativismul metafizic |  Relativismul epistemologic | Alte tipuri de relativism

Introducere

Relativismul este ideea că un element sau aspect al experienței sau culturii este în relaţie cu (sau dependent de) un alt element sau aspect. Prin urmare, așa cum Aristotel a formulat, lucrurile sunt ceea ce sunt doar în raport cu alte lucruri, și nimic nu este ceea ce este pur și simplu în virtutea lui însuşi.

Acesta nu este o simplă doctrină, ci o familie de opinii a căror temă comună este faptul că unele aspecte centrale ale experienței, gândirii, evaluării, sau chiar realităţii, sunt oarecum în relaţie cu altceva. Astfel, ca și metafizica, relativismul este relevant pentru epistemologie, etică, chiar estetică.

Protagoras și ceilalţi sofiști, încă din secolul al 5-lea î.Hr., sunt consideraţi părinții fondatori ai relativismului în lumea occidentală, deși convingerile lor sunt cunoscute în principal prin scrierile adversarilor lor, Platon și Socrate. Relativismul a fost, de asemenea, dezbătut de filosofii hinduismul timpuriu, jainismului şi sikhismului din India.

Relativismul metafizic

Relativismul Metafizic este poziția  că obiectele, și realitatea în general, există doar în raport cu alte obiecte, și nu au nici un sens în izolare.

Relativismul metafizic presupune realism pentru există efectiv lucruri obiective în lume, care sunt în relaţie cu alte lucruri reale. Ideea că nu există nici o realitate "dincolo", independentă de mintea noastră, este similară cu conceptul de subiectivism metafizic, și opusă obiectivismului.

Relativismul epistemologic

Relativismul epistemologic (sau relativismul cognitiv) este ideea că cunoașterea noastră despre lumea reală trebuie să fie asistată de construcţiile noastre mentale, și că adevărul sau falsitatea unei afirmaţii se referă la un grup social sau la o individualitate.

Acesta susține că există prejudecăţi cognitive, prejudecăţi naţionale și prejudecăţi culturale, care,  toate ne împiedică să observăm ceva obiectiv cu propriile noastre simțuri, și pe care nu le putem elimina. Prin urmare, este o poziție anti-dogmatică, care afirmă că adevărul unei afirmaţii depinde de cel care o interpretează pentru că nu se va putea ajunge la un consens moral sau cultural.

Perspectivismul este un tip de Relativismul epistemologic dezvoltat de Friedrich Nietzsche care susține că toate ideaţiunile (crearea de noi idei) au loc dint-o perspectivă particulară. Aceasta înseamnă că există multe perspective posibile care determină o posibilă judecată a adevărului sau a evaluării pe care noi o putem face. Prin urmare, nici un fel de a vedea lumea nu poate fi luat ca definitiv "adevărat", însă aceasta nu înseamnă neapărat că toate perspectivele sunt la fel de valabile.

Alte tipuri de relativism

Relativismul moral este poziția conform căreia afirmaţiile morale sau etice nu reflectă adevăruri morale obiective și / sau universale, ci se fac afirmatii cu privire la circumstanțele sociale, culturale, istorice sau personale.

Relativismul estetic este punctul de vedere filosofic că aprecierea frumuseţii este în funcţie de indivizi, culturi, perioade de timp și contexte, și că nu există criterii universale de frumusete.

Relativismul antropologic (sau relativismul metodologic) se referă la o poziție metodologică, în care un cercetător îşi suspendă propriile prejudecăți culturale, astfel încât să se evite etnocentrismul într-o încercare de a înțelege credințele și comportamentele în contextele lor locale. În general, antropologii se înscriu în relativismul descriptiv, spre deosebire de relativismul normativ al filosofiei.

http://www.philosophybasics.com/branch_relativism.html


* * *