Deconstructivistul
Introducere | Istoria Deconstructivismului
Introducere
Deconstructivismul (sau, uneori, doar Deconstructia) este o teorie din epistemologie și filosofia limbajului inițiată de Jacques Derrida în jurul anului 1960. Este o teorie a criticismului literar care pune la îndoială ipotezele tradiţionale despre certitudine, identitate, și adevăr; afirmă că cuvintele se pot referi numai la alte cuvinte; și încearcă să demonstreze că modurile de exprimare cu privire la un text îşi subminează propriile înţelesuri.
Deși Derrida însuși a negat că aceasta ar fi o metodă, sau o școală, sau o doctrină a filozofiei (sau chiar nimic altceva în afara citirii textului propriu-zis), termenul a fost folosit de către alții pentru a descrie anumite metode de critică textuală ale lui Derrida, care au implicat descoperirea, recunoașterea și înțelegerea ipotezelor fundamentale (nerostite și implicite), ideilor și schemelor care stau la baza gândirii și credinței.
Deconstructivismul este cunoscut ca fiind greu de definit sau de rezumat, și multe încercări de a-l explica într-un mod simplu, ușor de înțeles au fost criticate din punct de vedere academic ca fiind prea îndepărtate de textele originale, și chiar în contradicție cu conceptele deconstructivismului. Unii critici au mers atât de departe încât să pretindă că deconstrucția este o formă periculoasa de nihilism, determinând distrugerea valorilor stiintifice si etice occidentale, și a fost confiscat de către unii scriitori conservatori și libertarieni ca exemplu central a ceea ce este în neregulă cu mediul academic modern.
Richard Rorty (1931 - 2007) a încercat să definească Deconstrucția ca fiind modul în care caracteristicile "accidentale" (sau incidentale) ale unui text pot fi văzute ca trădând sau subminând mesajul esențial al acestuia.
Istoria Deconstructivismului
Influențe majore asupra gândirii lui Derrida au fost fenomenologii Edmund Husserl și Martin Heidegger. El a susținut, de asemenea, că Friedrich Nietzsche a fost un precursor al deconstrucției ca formă și fond.
Dezvoltarea deconstructivismului a avut loc în principal la Universitatea Yale într-un climat puternic influențat de dezvoltarea contemporana a structuralismului și post-structuralismului.
http://www.philosophybasics.com/branch_deconstructionism.html
* * *
9 comentarii:
sărut-mâna,
felicitări pentru transpunere și laude pentru efort. aveți vreo preferință în materie de „sisteme” sau „doctrine”?
nu ştiu cum să răspund pe scurt, dar încerc: pentru credinţele mele de acum, m-ar răstigni şi creştinii şi ateii - am o mulţime de îndoieli şi o mulţime de semne de întrebare, dar stau cu Biblia la piept şi scormonesc peste tot ca să aflu răspunsuri la întrebările mele.
eu nu aș face ca ei :)
da, nici eu... Viktor Frankl (un psihiatru austriac) spune că voinţa omului de a trăi este doar atâta timp cât are un sens şi mi-am dat seama că, de mii de ani, în orice colţ de lume, fiecare îşi caută sensul în felul său... şi traducând aceste lecţii de filosofie am rămas uimită în cât de multe feluri şi cât de relativ e totul.
da. am stat puțin pe gânduri.
... pentru mine, a sta pe gânduri atunci când trebuie, este, în continuare, un deziderat :))
e treabă grea, gânditul ăsta... e parcă și un lux. cică (în dosul paginii): „Dovediţi că nu sunteți un robot” !
gata, știu cum să dovedesc că nu sunt un robot! — Mulțumesc frumos pentru răspunsuri!
Trimiteți un comentariu